Archive for June, 2013

Voinicul din Glodeni: 30 de ani hamal la Fabrica de zahăr

     Din cei 800 mii de saci pe care i-a ridicat sau i-a purtat pe cap Ion Rusu de-a lungul anilor s-ar putea construi o Casă a Guvernului cu Piața Marii Adunări Naționale, pavată cu saci de zahăr

       Cele 40 de mii de tone de zahăr în cei 30 de ani munciţi este calculul aproximativ făcut de Ion Rusu cu ocazia celor trei decenii de activitate neîntreruptă la această unitate economică. Cu acest prilej Compania „Magt Vest” (deținătoare a Fabricii din Glodeni), l-a premiat, recent, pe harnicul hamal.

Exprimate în saci, aceste mii de tone reprezintă nici mai mult-nici mai puțin 800000 de saci a câte 50 de kilograme. Puși cap la cap, aceștia ar fi suficienți să acopere hotarul moldo-ucrainean, care se întinde pe o lungime de peste 900 de kilometri. Din cei 800 mii de saci pe care i-a ridicat sau i-a purtat pe cap Ion Rusu de-a lungul anilor s-ar putea construi, probabil, o Casă a Guvernului cu tot cu o Piață a Marii Adunări Naționale, pavată cu saci plini cu zahăr.

Când raportezi această performanță la figura lui Ion Rusu – un bărbat uscățiv, modest și binevoitor – ți se pare ireal.

Atunci când a venit la Fabrica de zahăr din Glodeni era un tânăr de 22 de ani. Era perioada în care se producea atâta zahăr încât nu încăpea în depozit.

„Aveam tare mult de lucru. Munceau câteva brigăzi de hamali anul-împrejur și ne certam din cauză că nu ne dădeam rând la concediu”, își amintește Ion Rusu, care a împlinit 52 de ani la începutul anului.

„Logica și mintea unui hamal se bazează doar pe cifre. Când am de încărcat, de pildă, o mașină cu 25 de tone de zahăr, știu precis cum vor fi clădiți sacii și vizual știu câți saci din stivă vor fi suficienți pentru asta. Același lucru se întâmplă și în cazul vagoanelor sau atunci când sunt clădite în depozit stivele cu zahăr”, povestește hamalul experimentat.

Este un adevărat show când Ion Rusu „bate” centrul unei imense stive cu zahăr. E o armonie totală între el și sacul cu zahăr. Se creează impresia că simte fiecare gram din sac, fapt ce-l ajută să găsească foarte rapid centrul de greutate al sacului și să jongleze cu el, să-l arunce ca pe o pernă exact unde trebuie.

Când îl urmărești „bătând” centrul stivei, fie la un metru înălțime, fie la șapte – ai impresia că acest om nu obosește niciodată.

„Cum să nu! Sigur că obosesc”, recunoaște Ion Rusu.

„De multe ori când din fabrică vine o cantitate mare de saci și ești singur în fața lor, ți se „închide” respirația. Nu poți opri elevatorul pentru că stopezi întreg procesul și, în acest caz, te bazezi pe resursele ascunse – respirația a doua, alteori chiar și a treia”, spune zâmbind Ion Rusu.

Profesioniștii din industria zahărului spun că în Moldova sunt rari oameni ca Ion Rusu, oameni care ar rezista atâți ani în fața „avalanșelor albe”.

 

Advertisements

Leave a comment